Definitie

Cuvintul "Leasing" vine din limba engleza, de la substantivul "leasing" si verbul "to lease" care s-ar traduce, intr-o prima acceptiune, prin "a inchiria". Dezvoltarea din ultimele decenii a acestui produs a confirmat insa o forma specifica de finantare, a carei denumire s-a departat de intelegerea initiala, reprezentata astazi mai bine de verbele "to rent" sau "to hire".

Ca si in cazul chiriei, in prim planul operatiei economice sta utilizarea obiectelor inchiriate (echipamente industriale, vehicule, cladiri, etc.) si nu proprietatea asupra acestora, astfel incat Utilizatorul (cel care "primeste" finantarea in leasing) dobandeste dreptul de folosinta asupra obiectelor care raman insa in proprietatea Locatorului (cel care "ofera" finantarea in leasing).

In Romania operatia de leasing este definita si tratata in conformitate cu prevederile Ordonantei 57/1997, amendate si adaugite prin diferite acte de-a lungul timpului. La data publicarii acestui document ultimul act normativ emis este OG 51 din 1997 republicata in Monitorul Oficial nr 9 din 12 Ianuarie 2000.

In conformitate cu prevederile legale, leasing-ul ca operatie economica este definit astfel:
"... operatiunilor de leasing prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale."
Principalele doua forme de leasing sunt: i) financiar si ii) operational. Ordonanta 57/1997 defineste leasing-ul financiar stabilind insa ca orice forma de leasing care nu este financiar este operational.