CREDITE, BROKER CREDITE, LEASING, MANAGEMENTUL PROIECTELOR, 22

TEMA:
MODALITATI DE PROMOVARE PRIN MARCA, AMBALAJ, ETICHETA
 
Cuprins

ARGUMENT    4
CAPITOLUL I. AMBALAREA    6
I.1. DEFINIREA, ROLUL SI FUNCTIILE AMBALAJULUI    6
I.2. TIPURI DE AMBALAJE    10
I.3. AMBALEJELE RECUPERABILE (RECICLABILE, REUTILIZABILE)    12
CAPITOLUL II. MARCAREA    14
II.1. DEFINIREA, ROL, FORME    14
II.2. ELEMENTE DE MARCARE. FORME DE MARCARE    15
CAPITOLUL III. ETICHETAREA    17
III.1. DEFINIREA ETICHETEI    17
III.2. ETICHETAREA PRODUSELOR NEALIMENTARE SI LEGISLATIA REFERITOARE LA ETICHETAREA PRODUSELOR NEALIMENTARE    17
III. 2. ETICHETA ELECTRONICA    19
CAPITOLUL IV. PROMOVAREA VANZARII    23
BIBLIOGRAFIE    26

 
Argument

În abordarea acestei teme am încercat sa prezint modalitatile si lucrurile care trebuie urmarite la achizitionarea unui produs nealimentar.
Fiind pusi sa aleaga dintr-o gama larga de produse de tot felul consumatorii se orienteaza spre acele oferte care corespund cel mai bine asteptarilor si nevoilor lor. Decizia  de cumparare bazându-se pe capacitatea de perceptie a valorii. Ei vor alege aceea oferta care considera ca le va satisface cel mai mult si mai bine nevoile. Asteptarile sau credintele consumatorilor despre ceea ce asteapta sa primeasca de la produsele achizitionate; aceste asteptari iau nastere pe baza experientei anterioare, a afirmatiilor facute de prieteni si a afirmatiilor venite din partea firmelor. Pentru formarea unei reputatii bune în rândul clientilor, trebuie ca în mod constant sa oferiti produse de o calitate ceruta de clienti.     
Ambalajul, marca si eticheta produsului sunt lucruri care realizeaza vânzarea produsului si ajuta la o cunoastere mai rapida a produsului cautat fata de celelalte produse de acelasi fel.
Fiecare client doreste ca la cumpararea unui produs sa faca achizitia cea mai buna  la un pret cât mai mic sa cumpere un produs cât mai bun.
Comertul din zilele noastre este unul bazat pe diversitate si concurenta între produse si producatori de pe piata. Vânzarea produselor nealimentare si promovarea acestora catre client se realizeaza mai bine si mai usor cu ajutorul acestor trei lucruri foarte importante marca,  ambalaj, eticheta. Cu cât ambalajul unui produs este mai bine realizat având un design care iese in evidenta fata de produsele similare pastrând calitatea produsului în conditii bune si punându-le în valoare foarte bine cu atât va avea o mai mare atractie la public; facându-l pe acesta sa  achizitioneze acest produs mult mai usor decât altele asemanatoare.  
 Marca este un element important în strategia comerciala a unei firme, deoarece permite identificarea ofertei agentului economic respectiv si diferentierea acesteia în raport cu concurenta. Pe de alta parte, marca ofera consumatorilor posibilitatea de a se orienta spre produsele de calitate superioara, puse la dispozitie de catre producatorii care si-au câstigat deja un renume pe piata. Considerata deseori ca fiind bunul cel mai de pret al unei întreprinderi, marca serveste atâta producatorului cât si consumatorului.
Eticheta reprezinta un mijloc de identificare a produselor, de informare simpla si rapida a consumatorilor, de educare a acestora, de înlesnire a operatiilor comerciale, dar si de promovare a produselor pe piata.

 
Pentru reducerea efectelor negative pe care produsele si ambalajele le pot avea asupra mediului ambiant, într-o serie de tari au fost introduse sisteme de marcare ecologica.
Marca ecologica are rolul de a certifica în fata consumatorilor calitatea ecologica a unui produs si ambalajului acestuia.
Utilizarea marcilor este o alta componenta a structurii activitatii promotionale  care polarizeaza atentia  echipelor manageriale din companiile producatoare si distribuitoare. Marcile sunt folosite în strânsa relatie cu percep?ia acestora de catre consumatorii finali. Îndeplinind functii multiple, în marketingul modern sunt create marci de productie sau de comert. Marcile de productie sunt aduse in atentia consumatorului în mod diferentiat pentru fiecare serviciu sau produs în parte, în schimb marcile de comert care se bucura de o mare extindere prin crearea lanturilor de distributie  reunesc sub aceeasi marca  o mare varietate de produse sau servicii care sunt vândute de acelasi comerciant. În cazul marcilor de comert comerciantul  sau vânzatorul isi asuma  sarcina deloc usoara de a garanta clientului un anumit nivel  calitativ,indiferent de identitatea producatorului.
În multe astfel de situatii  vânzatorii dispun exclusiv de laboratoare de încercari si de atasare a nivelului calitativ pentru produsele alimentare cat si pentru marfurile nealimentare. Potrivit specialistilor  marcilor trebuie sa li se confere  multiple atributii care sa sporeasca forta promotionala, perceptibilitate ridicata, omogenitate,distinctie,putere de evocare, personalitate, capacitate de memorizare, notorietate si asociativitate. Problema utilizari marcilor este deosebit de importanta nu numai prin prisma activitatii de promovare,ci si pe un plan mai larg, respectiv privind însasi aspectele fundamentale ale existentei unei marci sau companii pe o anumita piata. În acest context se urmareste conturarea si cunoasterea, valorilor marcii.

CAPITOLUL I.
AMBALAREA

Ambalarea marfurilor a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa în timp, ca urmare a tehnologiilor avansate folosite atât in productia de marfuri, cât si în obtinerea de noi materiale pentru ambalaje, de noi tipuri de ambalaje si de metode de ambalare din ce in ce mai perfectionate, care sa mentina calitatea produselor si a mediului înconjurator la un nivel ridicat.
De asemenea, exigentele consumatorilor fata de ambalaj si de ambalarea marfii au crescut odata cu evolutiile înregistrate în modul de viata si de consum. Producatorii de marfuri si de ambalaje s-au aliniat acestor exigente si chiar au venit în întâmpinarea cerintelor consumatorilor.

I.1. Definirea, rolul si functiile ambalajului

Ambalajul marfurilor poate fi definit din punct de vedere tehnic si economic.
- Din punct de vedere tehnic, conform STAS 5845/1-1986, ambalajul este „un mijloc(sau un ansamblu de mijloace) destinat sa cuprinda sau sa înveleasca un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protectia temporala din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul mentinerii calitatii si integritatii acestora în stare de livrare, în decursul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii pâna la consumator sau pâna la expirarea termenului de garantie”.
- Din punct de vedere economic, ambalajul poate fii considerat un produs finit oarecare cu o anumita destinatie, pentru care s-au realizat cheltuieli cu materii prime si cheltuieli de obtinere.
- Ambalarea marfurilor este definita, conform STAS 5845/1-1986, ca fiind „operatia, procedeul sau metoda prin care se asigura, cu ajutorul ambalajului, protectia temporara a produsului in decursul manipularii, transportului, depozitarii, contribuind si la înlesnirea acestora pâna la consumarea sau pâna la expirarea termenului de garantie”.
Rolul ambalajului este acela de a proteja produsele alimentare si nealimentare (a mentine integralitatea si calitate acestora), de a înlesni operatiile de manipulare, transport, depozitare, desfacere (a permite circulatia produselor de la producator la consumatorul final).
Comercializarea produselor este de neconceput, în cele mai multe cazuri, fara existenta ambalajelor. Lipsa ambalajelor ar face schimbul de marfuri costisitor, ineficient si chiar imposibil.
Rolul si importanta ambalajului se reflecta în cele trei functii ale acestuia:
•    conservarea si protectia produselor si a calitatii acestora;
•    manipularea, transportul, depozitarea;
•    promovarea vânzarii marfurilor si informarea consumatorului.

1. Functia de conservarea si protectia produselor si a calitatii acestora
Aceasta functie presupune protejarea produsului de mediul extern (factorii fizici, chimici, biologici) si este considerata functia de baza a unui ambalaj.
Protectia împotriva factorilor fizici
Factorii fizici sunt:
- solicitarile mecanice (trepidatiile din timpul transportului) – pot comprima, tasa produsul în ambalaj, creând-se un spatiu între produs si ambalaj si ca urmare produsul nu mai este protejat împotriva solicitarilor mecanice ulterioare;
- lumina -  produce decolorari si degradari ale marfurilor.
Exemplu : - produsele care contin coloranti naturali se decoloreaza sub actiunea  luminii sau prezinta pete si culoare neuniforma.
Pentru a opri patrunderea luminii în interiorul ambalajului se foloseste ambalajul opac ca, de exemplu cel obtinut din aminoplaste (materiale plastice) – pentru medicamente – sau din materiale complexe – pentru lapte, sucuri.
- temperatura - ambalajul trebuie sa protejeze produsul de temperaturile ridicate sau scazute ori de variatii de temperatura; se folosesc în acest scop ambalaje din materiale plastice, lemn, folii de aluminiu, protectii suplimentare din rumegus;
- pentru a asigura protectia produsului, ambalajul trebuie se fie rezistent la temperaturi ridicate (daca produsul necesita sterilizare) sau la temperaturi scazute (daca produsul este conservat prin congelare).

    Protectia împotriva factorilor chimici
Ambalajul trebuie sa asigure protectia produselor fata de diferite substante chimice, ca: amoniac, hidrogen, dioxid de carbon, dioxid de sulf, apa, vapori.
Ambalajul joaca un dublu rol:
a) de bariera la transferul de gaze din exteriorul în interiorul ambalajului:
- bariera la oxigen si vapori de apa eliminându-se riscul dezvoltarii bacteriilor, mucegaiurilor si oxidarii produselor.
- bariera la substante volatile din mediu (fum, parfumuri) care ar putea modifica proprietatile organoleptice (gust, miros).
b) de bariera la transferul de gaze din interior spre exterior, evitându-se pierderea aromei produsului (de exemplu la cafea), deshidratarea produsului sau pierderea gazului sau amestecului gazos introdus în ambalaj în vederea conservarii produsului (dioxid de carbon, azot).
Pe de alta parte, ambalajul trebuie sa fie neutru fata de produs sa nu influenteze negativ produsul în urma unor reactii chimice.

Protectia împotriva factorilor biologici
Rolul ambalajului este de a proteja produsele fata de microorganismele din atmosfera, fata de insecte si rozatoare, împiedicând astfel contaminarea lor (sa asigure o etanseitatea perfecta fata de germenii microbieni).
Pe de alta parte, ambalajul împiedica contractul direct dintre produsele sterile si persoanele care le manipuleaza.


2. Functia de manipulare, depozitare, transport
Se considera ca, pe parcursul circuitului tehnic, marfurile si ambalajele lor sunt supuse la circa 30-40  operatii de manipulare, deci unor solicitari mecanice care le pot deteriora.
Pentru a înlesni operatiile de manipulare, depozitare, transport, ambalajele trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:
•    sa faciliteze manipularea produselor, prin forma, greutate, volum, prezenta unor orificii care sa permita prinderea lor;
•    sa asigure securitatea operatorilor si stabilitatea încarcaturii;
•    sa fie usor de stivuit;
•    sa fie precizate conditiile în care pot fi manipulate;
•    sa reziste la variatii de temperatura si umiditate în spatii deschise;
•    sa fie adaptate la normele de transport;
•    sa prezinte un raport optim volum-greutate;
•    sa poata fi adaptate la unitatile de încarcare utilizate (palete, camioane, vagoane).
Ambalajul ofera o serie de informatii cu privire la conditiile de manipulare, depozitare, transport, printr-o serie de simboluri.
În perioada actuala s-au rationalizat procesele de manipulare, depozitare, transport prin operatiuni de paletizare, containerizarea, modulare.
Paletizarea permite manipularea, deplasarea, stivuirea produselor grupate pe unitati de încarcare, folosindu-se palete si electrostivuitoare.
Containerul este un utilaj pentru transportul economic al marfurilor, construit din materiale rezistente, flexibile eventual, care permit plierea dupa utilizare, asigura foarte bine integritatea si calitatea marfurilor.
Modularea consta în corelarea dimensiunilor ambalajelor de desfacere cu cele ale ambalajelor de transport general, cu ale containerelor, ale mijloacelor de transport si cu cele ale spatiului de depozitare.

3. Functia de promovare a marfurilor si informarea a consumatorilor
Aceasta functie are o importanta deosebita, deoarece acceptarea unor produse de catre consumatori depinde într-o mare masura de estetica ambalajului.
Pe de alta parte, ambalajul informeaza consumatorul asupra produsului, iar pe de alta parte, îl atrage prin dimensiunea sa estetica.
În cazul vânzarii prin autoservire, de exemplu, ambalajul înlocuieste arta vânzatorului prin contactul direct al cumparatorului cu produsul respectiv, contribuind, astfel la promovarea produselor pe piata.
Pentru a-si îndeplini aceasta functie, ambalajul trebuie sa îndeplineasca o serie de conditii:
sa atraga atentia cumparatorului în mod spontan; sa fie usor de recunoscut; sa sugereze o idee precisa despre produs; ambalajul atrage atentia cumparatorului prin modul de realizare, eticheta, marca, design;
sa faca publicitate produsului, dar in nici un caz sa nu induca in eroare cumparatorii; pentru acesta, ambalajul trebuie sa comunice publicului caracteristicile produsului, elemente de identificare ale produsului, conditiile de utilizare; informatiile prezentate prin texte, etichete, pictograme, coduri ce se refera la marca, denumire, provenienta, mod de utilizare, toxicitate, impactul asupra mediului înconjurator, termen de valabilitate, etc.;
sa puna în valoare caracteristicile esentiale ale produsului astfel încât consumatorii sa-l deosebeasca cu usurinta de produsele similare;
noul ambalaj sa nu duca la scaderea încrederii clientilor fideli în calitatea produsului, sa fie superior celui vechi;
sa permita situarea produsului într-o grupa de produse;
caracteristicile estetice ale ambalajului au o mare importanta, actionând asupra psihicului cumparatorului, determinând astfel atractia fata de produs.
Exemplu :
forma – ambalajul trebuie sa tina seama de ambianta, locul, modul de utilizare a produselor, caracteristicile produsului, conditiile de pastrare; ambalajul trebuie sa se caracterizeze prin soliditate, greutate redusa, durabilitate, functionalitate.
culoarea – actioneaza si ea asupra psihicului cumparatorului, deoarece, în momentul vizualizari produsului, cumparatorul sesizeaza mai întâi culoarea, apoi marca, forma, design-ul.
grafica – trebuie sa fie simpla, expresiva, clara, ilustratia sa fie compatibila cu produsul ambalat, iar prin elementele coloristice, stil, echilibru, sa puna în valoare denumirea produsului si marca, sa permita o citire rapida, corecta, facila, fara sa dea nastere la confuzii.
În conditiile în care raportul calitate-pret este egal la mai multe produse, acelea care se diferentiaza prin creativitatea ambalajelor ies in evidenta fata de cele concurente, fiind preferate si cumparate de consumatori.


I.2. Tipuri de ambalaje

    Clasificarea ambalajelor
Clasificarea ambalajelor se poate face dupa mai multe criterii, astfel:
1.Dupa natura materialului din care sunt obtinute:
- ambalaje din hârtie-carton;
- ambalaje din sticla;
- ambalaje din metal;
- ambalaje din mase plastice;
- ambalaje din materiale textile;
- ambalaje din lemn;
- ambalaje din materiale complexe.
2.Dupa natura produsului ambalat:
- ambalaje pentru produse alimentare;
- ambalaje pentru produse industriale;
- ambalaje pentru produse periculoase.
3.Dupa tipul ambalajului:
- lazi;    - butelii;    - cutii;     - borcane;      - flacoane;   - damingene;    - tavite;
- saci;    - butoaie;  - cosuri;  - containere;  - sacose;       - pungi;           - bidoane;
4.Dupa sistemul de confectionare:
- ambalaje fixe;
- ambalaje demontabile;
- ambalaje pliabile;
5.Dupa gradul de rigiditate:
- ambalaje rigide;
- ambalaje semirigide;
- ambalaje suple;
6.Dupa sistemul de închidere:
- ambalaje deschise;
- ambalaje închise(cu capac, dop, buson, etc.);
- ambalaje etanse.
7.Dupa domeniul de utilizare:
- ambalaje de transport;
- ambalaje de prezentare;
- ambalaje de desfacere.
8.Dupa natura de utilizare:
- ambalaje recuperabile (reciclabile, recuperabile);
- ambalaje nerecuperabile.

Caracterizarea principalelor tipuri de ambalaje
- Ambalajele din hârtie, carton,(materiale celulozice)
Hârtia si cartonul au o serie de proprietati care le recomanda pentru obtinerea ambalajelor:
  - masa mica;
  - inodore, insipide;
  - hârtia pergament are permeabilitate scazuta;
  - hârtia si cartonul acoperite, laminate sunt rezistente la uleiuri, gaze, alcool, eteri, esteri, acizi, baze slabe.
Ambalajele din hârtie-carton se obtin din urmatoarele tipuri de materiale de baza:
- carton plat;
- duplex- minimum 2 straturi de material fibros, unite prin presare în stare umeda;
- triplex- minimum 3 straturi de material fibros, unite prin presare în stare umeda;
- carton ondulat- obtinut din 1-4 straturi netede si 1-3 straturi ondulate, unite între ele prin adeziv, se foloseste la ambalarea produselor care necesita protectie contra socurilor mecanice (sticla, ceramica, mobila).
- Ambalaje din materiale plastice
Materialele plastice sunt utilizate pe scara larga pentru obtinerea ambalajelor, datorita urmatoarelor proprietati:
- masa specifica redusa;
- rezistenta in mediul umed;
- rezistenta la actiunea acizilor si alcalinilor;
- rezistenta mecanica buna;
- se prelucreaza usor, obtinându-se ambalaje de forme si dimensiuni diferite;
 - proprietati igienico-sanitare
Ambalajele din materiale plastice sunt:
- saci, pungi, ambalaje flexibile obtinute din polietilena, polipropilena, policlorura de vinil(PVC).
- pahare, tavite, farfurii- obtinute din forme rigide, care au capacitatea de formare la cald;
- ambalaje complexe
- Ambalaje din metal
Metalul este utilizat în industria chimica. Cutiile metalice ofera avantajul rigiditatii, evitînd riscurile de spargere în timpul transportului.
- Ambalaje din sticla
Ambalajele din sticla, butelii, borcane, flacoane, etc; detin o pondere importanta în totalul ambalajelor, datorita propritatilor sticlei:
- ofera protectie buna(bariera la gaze, vapori, lichide);
- este transparenta(permite vizualizarea produsului, fiind astfel un factor de promovare a vânzarii);
- prezinta stabilitate fata de alcalii, acizi(singurul acid care o ataca este acidul fluorhidric);
- nu are miros;
- poate fi colorata protejând produsul fata de radiatiile ultraviolete;
- poate fi prelucrata în diverse forme;
- este material reciclabil si economic.
Ambalajele din sticla au însa si dezavantaje:
- fragilitate(rezistenta slaba la socurile mecanice);
- greutate relativ mare, ceea ce le face dificil de manevrat si ridica cheltuielile de transport;
- Ambalajele din lemn
Lemnul se foloseste în special la confectionarea ambalajelor de transport datorita solicitarilor mecanice si uzura la care este expus.
- Ambalajele din materiale textile
Sacii textili prezinta avantaje ca: rezistenta la rupere, higroscopicitate, permeabilitate  la vaporii de aer, apa; dar si dezavantaje: nu rezista la foc. Au  o pondere mica în ambalarea marfurilor.
- Ambalaje din materiale complexe
Au aparut pe piata ambalajelor în ultimii 60 ani. S-a considerat ca un singur tip de material nu raspunde întotdeauna la toate cerintele unui produs sau ale altuia. De acea sa folosit tehnica acoperirii unui material(hârtie, carton, material plastic, metal) cu doua sau trei straturi de alte materiale, astfel complexul obtinut sa însumeze propritatile componentelor.
I.3. Ambalejele recuperabile (reciclabile, reutilizabile)
Problema compatibilitatii ambientale a ambalajului a devenit deosebit de importanta.
“Ambalajul total” presupune, pe lânga îndeplinirea functiilor prezentate anterior, si contabilitatea sa cu mediul ambiant (functia sociala a ambalajului).
Unul dintre criteriile care confera calitatea antipoluanta a unui ambalaj este posibilitatea recuperarii, deci a reutilizarii lui, sau a materialului din care este facut.
Recuperarea si reciclarea materialelor si ambalajelor au efecte pozitive, pe de o parte asupra reducerii utilizarii resurselor naturale, iar pe de alta parte asupra reducerii cantitatii de reziduuri, evitându-se poluarea mediului înconjurator
Ambalajele din hârtie, carton, sticla, materiale plastice, aluminiu, lemn sunt reciclabile. Ambalajele din hârtie-carton pot fi considerate ecologice. Aluminiul, metalul utilizat în proportie mare la obtinerea ambalajelor metalice(cutii, bidoane, folii, etc.)poate fi reciclat de un numar infinit de ori si nu este toxic.Ambalajele din lemn(lazi, butoaie) sunt recuperabile, dar necesita cheltuieli mari pentru recuperare si reconditionare. În domeniul recuperarii materialelor plastice a fost elaborat un sistem global de clasificare a materialelor de ambalare, sub coordonarea Societatii pentru Industria Materialelor Plastice(SPI) SUA.
 
Simbolurile grafice sunt urmatoarele:

Acestea semnifica faptul ca ambalajul este reciclabil.
Cifrele si literele indica natura materialului:
1.PETE- polietilena tereftalat;
2.HDPE- polietilena de înalta densitate;
3.V- vinil, inclusiv policlorura de vinil;
4.LDPE- polietilena de joasa densitate;
5.PP- polipropilena;
6.PS- polistiren;
7.OTHER- alte materiale plastice.
Acest sistem de codificare permite trierea (sortarea) ambalajelor în functie de materialul plastic din care sunt confectionate.
Statele membre UE au prevazut:
- promovarea ambalajelor standard, pentru a facilita reutilizarea lor;
- eliminarea discriminarilor între ambalajele noi si cele recuperate;
- fabricarea de produse care permit utilizarea de ambalaje obtinute din materiale reciclate;
- excluderea de pe piata a ambalajelor care nu sunt recuperabile sau reciclabile.
Ambalajele prezinta o serie de simboluri referitoare la protectia mediului înconjurator, deci a vietii si a sanatatii consumatorilor(fig. 1.2.).